L'UCRU, lucruri, s.n.
I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) si care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ◊
Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea
obiectivă, existentă independent de cunoasterea noastră, care, desi percepută sub formă de reprezentare, nu poate fi cunoscută în esenţa ei. (Jur.)
Lucru imobil (sau
nemiscător) = lucru care, în mod natural sau prin voinţa omului, nu poate fi strămutat dintr-un loc într-altul.
Lucru mobil (sau
miscător) = lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. ◊ Expr.
Lucru rău (sau
prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulţumiţi sau care nu e bună de nimic. ♦ Bun care aparţine unei persoane sau unei colectivităţi;
p. gener. obiect, bun.
II. 1. Activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă; acţiune, faptă. ◊
Front de lucru = porţiune dintr-o construcţie la care lucrează concomitent mai multe formaţii de lucru, echipate cu materialele si utilajele necesare. ◊ Loc. adj.
De lucru =
a) în care se lucrează.
Zile de lucru;
b) cu care se lucrează, folosit la treabă.
Haine de lucru;
c) întrebuinţat la lucru, folosit într-o activitate.
Metodă de lucru. ◊ Expr.
A avea de lucru =
a) a avea treabă, a fi (foarte) ocupat;
b) A avea o ocupaţie, a fi în slujbă;
c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultăţi (cu cineva).
A nu avea de lucru =
a) a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească;
b) se spune când cineva nu-si vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit.
A pune (pe cineva)
la lucru = a sili (pe cineva) să muncească.
A-si face de lucru (cu cineva sau cu ceva) =
a) a-si pierde vremea cu o treabă lipsită de importanţă sau cu o persoană care creează dificultăţi; a părea că lucrează;
b) a-si crea singur încurcături.
A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare.
Lucru în (sau
pe)
bandă = organizare a producţiei în care obiectele de realizat se deplasează (continuu sau cu intermitenţă) cu ajutorul unei benzi rulante.
Lucru în lanţ = mod de organizare a producţiei în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori. (Ist.)
Lucru domnesc = obligaţie pe care o aveau în evul mediu ţăranii dependenţi din ţările române si care consta în prestaţii de muncă în folosul domnitorului. (Fiz.)
Lucru mecanic = energie dezvoltată de o forţă care acţionează asupra unui corp, egală cu produsul dintre componenta forţei care acţionează asupra corpului în direcţia deplasării punctului ei de aplicaţie si mărimea acestei deplasări.
2. Ceea ce se efectuează, rezultatul muncii.
III. 1. Chestiune, problemă.
2. Situaţie, fapt, fenomen; (la pl.) întâmplare, eveniment. ◊ Expr.
Lucru de nimic = fapt lipsit de importanţă, ceva fără însemnătate.
Lucru mare =
a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare;
b) (adverbial; cu valoare intensivă)
S-a necăjit lucru mare;
c) (determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ)
Frumos, lucru mare. - Din
lucra (derivat regresiv).
Sursă
: DEX'98
(
42728)
- romac